Poezii de Thodoris Vorias (traducere în română: Edith UNCU)


Ρουμανική μετάφραση από την Edith UNCU 
Περιοδικό STEAUA DOBROGEI – τχ.53-56 Decembrie 2012

Thodoris Vorias


1.
Pironit de nori
(Καρφωμένος στα σύννεφα)

Namiază-ți strălucesc aripele pironite de nori
-lună tu ce-ai fugit din nopți-
şi cei ce-şi pot îndrepta fruntea
te-or vedea.

Lipsit de apărare în barbaria orașului,
ai ajuns şi tu să te legeni
alăturea lui Prometeu.

În înserare pătaţi cu- nsângerare cerul.
Noaptea-i străfulgerată de tainicul foc
din tulpinile trestiilor voastre
iar ei, nebănuind, spun că vine ploaie.




2.
Versuri dintr-o călătorie cu soarele
(Στίχοι από ένα ταξίδι με τον ήλιο)

În zori m-an animat în soare
ca să zbor.

Pantofii mi-au rămas încleiaţi în asphalt,
am furat şi trilul dimineţii
din coama unui salcâm

Pentru că pe drumul de humă
din cartier
jucatu-ne-am desculţi
şi-am avut şi eu salcâmi în curtea mea
şi-un cântec
pe care mi l-au acoperit cu agasantul beton.

Din ieri am dezlipit un tablou
-trei copii care- şi scrijelesc în pământul maidanului
propria viaţă-
am arătat-o şi păsărilor

…c-am avut şi noi aripi
nainte să creştem.

La amiaz’ mi-am sfâşiat veşmintele,
spaima şi toate măştile·
în înalt, aici, nu-s străzi ca să te sfieşti.
La-nserat eliberat-am poemele
ca să future din aripi sus, pe valuri.




3.
Nu-ţi irosi în van toate visele
(Μη σπαταλήσεις όλα τα όνειρά σου)

Nu-ţi irosi în van toate visele
Doar într-o singură noapte.

Păstrează dar şi pentru noaptea-nluminată
să ai şi tu cu ce s-aprinzi
un tăciune la drum.

Păstrează dar şi pentru noaptea deznădejdii
-pe care sufletu- ţi tânji-o-va -
să ai şi tu s-aşterni lângâ tine
trup şi patimă,
să împărtăşeşti sudoarea.

Păstrează dar ceva şi pentru noaptea de durere,
versuri să-ţi faci din vise
să ai să sapi în miezul inimii
să nu te înăbuşi
străfund să- ţi afli ca să îl păşeşti.

Păstrează dar ceva şi de-ncheiere.
Întâi de toate o să să se ducă spiritul,
d-apoi meteahna
ş-apoi visul.



4.
Crăpături în noapte
(Ρωγμές στη νύχτα)

Ştii că ascund
o bucată de noapte
în buzunaru-mi.

De-ar exista fereşti,
stelele-ar plimba
visele mele atârnate
de-un piron din zid.

De-ar exista uşi
poate-ar veni oarecine
c-un chip de lună
cu vorbe paseri de noapte,
învăţat să cânte
cu greierii.

Poate-ar veni o femeie
răsărită din mireasma
florilor de tei.

Negre-nfiripări trag cu coada ochiului
pe după crăpăturile nopţii mele.
Cu tăcerea mea ţes vise.
Cu suflarea-mi îşi moşesc tainele.
Fură mireasma visului meu
ca să se-nveşmânte.